Bratislava

  Bratislava  este capitala si cel mai mare oras din Slovacia. Are o populatie de 607.000 de locuitori pe o suprafata de 368 km². Este  situata pe Dunare,aproape de granitele cu Austria si Ungaria si destul de apropape de Republica Ceha.Se afla la doar 60 de km de Viena.
    In oras se afla cateva universitati,muzee,teatre si alte institutii culturale.Lanțul Munților Carpați începe pe teritoriul orașului prin masivul Carpații Mici (Malé Karpaty). Zonele depresionare Záhorie și Depresiunea Dunăreană se întind până în Bratislava. Cel mai jos punct al orașului este pe suprafața Dunării, la 126 m.d.M., și cel mai înalt este Devínska Kobyla, la 514 m. Altitudinea medie este de 140 m.
   ISTORIE

  Primele așezări permanente în area Bratislavei de astăzi datează din epoca Culturii Ceramicii Lineare, în jurul anului 5000 î.Hr., în eraneolitică. În jurul anului 200 î.Hr., tribul celt Boii a fondat prima așezare importantă, un oraș fortificat cunoscut ca oppidum, bătând și monezi de argint cunoscute ca biatec.

  Zona a ajuns sub influență romană din secolul I d.Hr. până în secolul IV, făcând parte din Limes Romanus, un sistem de apărare a granițelor imperiului. Romanii au introdus viticultura în regiune, începând o tradiție a producției de vin, care continuă și în prezent.

  Strămoșii slavi ai slovacilor moderni au ajuns în regiune în secolele al V-lea și al VI-lea, în timpul Epocii Migrației Popoarelor. Ca reacție la măcelurile perpetuate de avari, triburile locale slave s-au revoltat și au pus bazele regatului lui Samo (623–658), cea mai veche entitate politică slavă. În secolul al IX-lea, castelele de la Bratislava și Devín erau centre importante ale statelor slave Principatul Nitrei și Moravia Mare. Cel mai vechi document care atestă existența orașului este din 907, și face referire la căderea Moraviei Mari sub presiunea atacurilor ungare.

Bratislava (Pressburg) în secolul al XVII-lea

  În secolul al X-lea, teritoriul Bratislavei de astăzi a trecut sub stăpânirea regatului Ungariei și a devenit un centru economic și administrativ cheie la frontiera regatului. Din cauza acestei poziții strategice, orașul a fost locul a numeroase atacuri și bătălii. În același timp, tocmai din acest motiv, Bratislava a devenit un centru economic și politic important. Primele privilegii orășenești i-au fost acordate în 1291, de către Andrei al III-lea al Ungariei. În 1405, Bratislava a fost declarată oraș regal liber de către regele Sigismund de Luxemburg, care, în1436, i-a permis orașului să folosească stema proprie.

  După Bătălia de la Mohacs în 1526, în care Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, turcii au asediat și provocat daune Bratislavei, nereușind însă să o cucerească. Datorită înaintării otomane în teritoriu ungar, Bratislava a fost desemnată capitala Ungariei în 1536, făcând parte din Imperiul Habsburgic, în ceea ce avea să fie o nouă eră. Bratislava a devenit un oraș al încoronărilor, sediu al regilor, arhiepiscopilor (1543), nobilimii și organizațiilor și breslelor majore. Între 1536 și 1830, 11 regi și regine au fost încoronați înCatedrala Sfântului Martin. Cu toate acestea, secolul al XVII-lea a fost marcat de rebeliuni anti-habsburgice, lupte cu turcii, inundații, epidemii și alte dezastre.

Reforma protestantă a ajuns la Bratislava în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, găsind adepți în principal în rândul orășenilor. Ca rezultat al revoltelor frecvente împotriva habsburgilor catolici, suburbiile au fost devastate. Orașul și castelul au fost deseori capturate de insurgenți, pentru a fi apoi recucerite de trupele imperiale. Această perioadă de revolte s-a terminat în 1711, prin semnarea Păcii de la Satu-Mare.

Bratislava (Pressburg), într-un desen din 1787

Bratislava a înflorit în timpul domniei Mariei Tereza a Austriei, din secolul al XVIII-lea, devenind cel mai mare și mai important oraș de pe teritoriul statelor actuale Slovacia și Ungaria. Populația s-a triplat; s-au construit numeroase palate, mănăstiri, conace și străzi, iar Bratislava a fost centrul vieții sociale și culturale a regiunii. Cu toate acestea, orașul a început să-și piardă din importanță în timpul domniei fiului Mariei Tereza, Iosif al II-lea, în special când bijuteriile coroanei au fost duse la Viena, în 1783, cu scopul de a întări legătura dintre Austria și Ungaria. Multe funcții centrale au fost mutate la Buda, împreună cu o mare parte din nobilime. Bratislava a devenit un centru al Mișcării Naționale Slovace: în 1783, au fost publicate primul ziar în slovacă, Presspurske Nowiny, și primul roman în slovacă.

   Istoria Bratislavei din secolul al XIX-lea a avut strânse legături cu evenimentele majore din Europa. Pacea de la Pressburg între Austria șiFranța a fost semnată la Bratislava, în 1805. Castelul Devín a fost devastat de trupele lui Napoleon în 1809, și Castelul Bratislava distrus de foc în 1811. Ca reacție la Revoluția din 1848 pe teritoriul habsburgic, Ferdinand I al Austriei a semnat, în palatul arhiepiscopului primat din Bratislava, așa-numitele Legi din Martie, care, între altele, prevedeau inclusiv abolirea șerbiei.

  Industria s-a dezvoltat rapid în secolul al XIX-lea. Prima cale ferată cu locomoție cabalină de pe teritoriul Slovaciei și Ungariei actuale, de la Bratislava la Svätý Jur, a fost construită în 1840. O nouă linie, spre Viena, folosind o locomotivă cu aburi, a fost inaugurată în 1848. Au fost înființate multe instituții industriale și financiare—prima bancă din Slovacia de astăzi a fost fondată în 1842. Primul pod permanent al orașului peste Dunăre, Starý most, a fost construit în 1891.

Distrugeri cauzate de AliaţiCompaniei industiale Apollo, înseptembrie 1944

   În urma primului război mondial și formării Cehoslovaciei pe 28 octombrie 1918, Bratislava a fost încorporată în noul stat, în ciuda unor mișcări care se opuneau acestei măsuri. Populația germană și maghiară a încercat să împiedice unirea și a declarat Bratislava oraș liber. Cu toate acestea, Legiunile Cehoslovace au intrat în oraș în ianuarie 1919, acesta devenind oraș cehoslovac. Datorită importanței sale economice și poziției sale strategice pe Dunăre, Bratislava a devenit în scurt timp sediul organelor politice și organizațiilor slovace, fiind ales capitală în defavoarea orașelor Martin și Nitra cu care era în competiție. La 27 martie 1919, a fost adoptat în mod oficial numele de Bratislava.

  În 1938, Germania a anexat Austria în Anschluss; mai târziu în același an a anexat Petržalka și Devín pe criterii etnice. Bratislava a fost declarată capitala Republicii Slovace pe 14 martie 1939, dar noul stat a căzut sub influența Germaniei. În 1941-1942 și 1944-1945, guvernul slovac i-a expulzat pe cei aproximativ 15.000 de evrei din Bratislava, cei mai mulți fiind trimiși în lagăre de concentrare.^[46]Bratislava a fost bombardată de către Aliați, fiind ocupată de trupele germane în 1944 și cucerită de Armata Roșie pe 4 aprilie 1945.La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, majoritatea germanilor din Bratislava au fost evacuați de autoritățile germane; unii s-au întors după război, dar au fost expulzați prin Decretele Beneš.

Podul Nový Most şi cartierul Petržalka văzute din Castelul Bratislava

  În perioada regimului socialist, după preluarea puterii în Cehoslovacia de către Partidul Comunist Cehoslovac în februarie 1948, orașul a anexat noi teritorii, și populația a crescut semnificativ. Proporția de etnici slovaci a atins 90% din populația orașului. S-au construit arii rezidențiale mari, consistând în clădiri înalte din prefabricate, precum cele din cartierul Petržalka. Guvernul comunist a construit câteva edificii grandioase, precum podul Nový Most și sediul Radioului Slovac, afectând uneori în mod negativ zona istorică a orașului.

 După încercarea nereușită de a liberaliza regimul comunist, în 1968, orașul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varșovia. Cehoslovavia a fost declarată stat federal și orașul a devenit capitala Republicii Socialiste Slovace, unul din cele două state ale federației. Dizidenții din Bratislava au anticipat căderea comunismului prin Demonstrația Lumânării din Bratislava, în 1988, și orașul a devenit un centru important al Revoluției de Catifea din 1989.

  În 1993, orașul a devenit capitala noii Republici Slovace, formate în urma Divorțului de Catifea. În anii 1990 și la începutul secolului al XXI-lea, economia orașului a înflorit datorită investițiilor străine. Orașul a găzduit evenimente culturale și politice importante, inclusiv Summitul Slovacia 2005 între George W. Bush și Vladimir Putin.

 

                         BRATISLAVA

 Dunărea îşi trece vasele de croazieră prin inima Bratislavei, pe o câmpie cuminte ce loveşte în depărtare poalele Carpaţilor Mici. Pe o parte, apele fluviului oglindesc Castelul (Hrad), turlele bisericilor bătrâne şi centrul vechi, iar pe cealaltă, oraşul nou şi parcuri întinse. Un pod suspendat îndrăzneţ împacă cele două maluri, unindu-le printr-o şosea dreaptă şi un pasaj pietonal, astfel încât frumoasa capitală a Slovaciei să se întregească istoric pe Dunăre, în Europa Centrală, asemenea vecinelor sale Viena (la 65 km) şi Budapesta (la 180 km).

  De la cei 95 metri înălţime, turnul Podului Nou (Nový Most) dă cea mai frumoasă privelişte asupra Bratislavei şi îţi arată pe unde trebuie să te ducă paşii în oraşul în care tocmai ai intrat. Şi din Turnul Televiziunii poţi privi întregul peisaj urban, dar el se situează ceva mai departe de centru.

  După ce ai urcat cu liftul, în 45 de secunde, pe platforma deschisă a capătului de pod şi ai admirat prin binocular depărtările clare (de până la 100 de km), intră în restaurantul de lux construit sub forma unei farfurii zburătoare la 85 metri deasupra oraşului şi savurează măcar o cafea, în timp ce privirile îţi scapă prin geamurile de sticlă, spre centrul istoric profilat la baza dealului castelului.

  Imediat ce şoseaua intră în zona veche, ea întâlneşte pe stânga un drum îngust şi în trepte, ce duce turistul spre intrarea în Castel prin Poarta Sigismund, al cărei acoperiş ascuţit se asemănă cu cele patru vârfuri roşiatice ale turnurilor clădirii în stil gotic. Pe lângă zidurile medievale, coroanele bogate ale copacilor creează umbră şi prevestesc frumuseţea parcului cu castani din împrejurul castelului.

  Pe dealul de lângă Dunăre, slavii au ridicat în secolul 8 o fortăreaţă, iar ungurii au extins-o în perioada următoare. Între 1635 şi 1649, construcţia ia forma impunătoare a unui avanpost regal, cu patru aripi de clădire în jurul unei curţi ceremoniale. Maria Tereza va păstra aici bijuteriile coroanei maghiare, un secol mai târziu.

  Chiar dacă în 1811 castelul a ars până la temelie, pentru a treia oară, el a fost restaurat după 1953 şi este deschis publicului, prin cele câteva săli de expoziţie aparţinând de Muzeul Naţional Slovac.

  Dincolo de ţiglele culcate pe zidurile joase care împrejmuiesc parcul castelului, acoperişurile abrupte ale oraşului vechi se aglomerează peste străduţele oraşului. Printre crengi răsfirate, se vede Catedrala Sf. Martin, cu al ei turn ascuţit pe care a fost aşezată o replică aurită a coroanei Sf. Ştefan. Terminată în 1452, biserica a fost locul încoronării a 11 regi ai Ungariei şi a 8 regine, între anii 1563-1830, iar de importanţa acestor evenimente aminteşte tocmai mica bijuterie din vîrf.

   Pornind din faţa Catedralei, traseul turistic urmează Str.Ventúrska Michalská, pe lângă Academia de Arte Frumoase până sub bolta Porţii Sfântului Mihai, singura poartă medievală (secolul 14) ce a rezistat timpului. În câţiva paşi, după ce ocoleşti Biserica Franciscană, cea mai veche din oraş (1297), ajungi în Piaţa Principală, Hlavné Námestie, centrul nobil al Bratislavei.

  Palate înalte, Biserica Iezuită, Primăria veche şi case particulare dau conturul medieval al careului pieţei, cândva inima târgului forfotind de târgoveţi şi cavaleri. Fiecare bancă înţepenită în pavajul centrului, pe latura stânga a fântânii arteziene, poartă o tăbliţă metalică cu inscripţii ce vorbesc despre câte o personalitate locală. Terasele romantice se luptă pentru supremaţie în piaţă cu micile căsuţe ale vânzătorilor de suveniruri şi dulciuri.

  O ascensiune, pe scara îngustă în spirală, în turnul Primăriei nu poate lipsi din programul turistului, fiindcă de sus, piaţa şi curtea interioară se văd minunat. Fiindcă cel mai vechi muzeu slovac se află într-o parte a clădirii, se poate rezerva o jumătate de oră pentru vizitare. Tot aici, fiindcă în trecut a funcţionat o temniţă (1370-1850), lanţurile grele atârnă de cărămizile pereţilor întunecaţi, lipsindu-le suferinţa condamnaţilor.

  În spatele Primăriei, într-o piaţă mică se află Palatul Episcopal, construit între 1777 şi 1781 pentru arhiepiscopul din Esztergom. În Sala Oglinzilor, azi parte din Galeria Municipală de Artă, la data de 26 decembrie 1805 s-a semnat Tratatul de la Bratislava, după victoria lui Napoleon la Austerlitz.

  Ieşirea spre Teatrul Naţional Slovac se întârzie puţin pe străduţele cu magazine cochete şi restaurante cu oferte culinare apetisante. La un colţ, un paparazzi pândeşte din spatele unui ghiveci înalt cu flori, în aşteptarea vreunei figuri celebre sau a unei imagini de scandal. Sculptura din bronz, în mărime naturală, este una dintre cele câteva astfel de creaţii reci şi nemişcate, cu înfăţişare simpatică, ce stau răspândite prin Bratislava veche.

  Între fântâna Ganymede din faţa Teatrului Naţional şi malul Dunării se lungeşte Hviezdoslavovo Nám, o piaţă pietonalală cu pavaj în modele geometrice şi cu laturi odihnite între copaci şi aranjamente florale.

  Mici fântâni arteziene şi sculpturi înviorează plimbarea liniştită spre Podul Nou, punctul în care turul prin oraşul vechi se încheie, doar pentru moment. Alte locuri, alte pieţe, biserici, palate şi muzee, parcuri şi monumente au fost marcate pe hartă şi au fost lăsate în aşteptarea unei zile noi, în aceeaşi capitală dunăreană.

 Din înălţimea turnurilor, Bratislava şade tolănită pe graniţa cu Austria: marginea sudică a oraşului nou încheie teritoriul slovac, iar undeva aproape Ungaria preia cursul Dunării. Podgoriile de pe dealurile din nordul capitalei şi Castelul Devin de la 10 km distanţă completează, în nuanţe idilice, fotografia de album medieval a Bratislavei plină de farmec.